Primăvara marchează începutul unui nou sezon de alergare, așa că ai putea să-ți începi turele pe afară. Ai grijă la pantofii de alergare! Nu i-ai mai purtat de câteva luni, iar dacă sunt deja „în uz” de mai mulți ani, ar trebui să te gândești să îi schimbi. Este posibil să-șui fi pierdut o parte dintre proprietățile care îi recomandau pentru alergare, ceea ce se va resimți într-un confort redus și o protecție inadecvată în timpul alergării.

Pantofii de alergare sunt piesa centrală a echipamentului sportivului, indiferent de nivelul la care se află acesta. Chiar și începătorii ar trebui să fie foarte atenți la alegerea unor pantofi de alergare adecvați, astfel încât să asimileze maximul beneficiilor pe care acest sport le propune. Stabilitatea oferită la fiecare pas și diminuarea impactului asupra încheieturilor pe care alergarea îl provoacă sunt calitățile esențiale pe care o pereche de pantofi de alergare trebuie să le aibă.

Înainte să pornești în tura de alergare, este recomandat să identifici semnele de uzură care ar putea dăuna siguranței. În primul rând, uzura tălpii este cel mai bun indiciu. Dacă formele antiderapante sunt tocite, iar arcul este deformat, pantofii sunt nesiguri. Mai mult, talpa poate prezenta fisuri sau găuri mici provocate de utilizarea intensă pe asfalt sau pe teren accidentat. Dacă talpa se prezintă într-o stare bună, întoarce pantofii și analizează dacă sunt înclinați spre interior sau spre exterior. Dacă prezintă o înclinare, înseamnă că nu îți mai asigură un pas corect și, implicit, o stabilitate corespunzătoare.

Kilometrajul și frecvența de utilizare sunt parametri importanți care trebuie luați în calcul. În cazul în care practici antrenamente intensive, respectiv de cel puțin patru ori pe săptămână, atunci ar trebui să schimbi pantofii de alergare o dată la șase luni sau după 500 de kilometri. Alergătorii care au o frecvență și o intensitate mai reduse a antrenamentelor, pot să extindă kilometrajul până la 800 km.

Pe lângă aceste elemente, o pereche uzată de pantofi de alergare poate provoca dureri de spate, de genunchi și de glezne, dar și o oboseală excesivă a mușchilor.